-sare de lamaie dizolvata in apa distilata, monedele se lasa citeva minute si apoi se spala in apa distilata.
Pentru monedele din ARGINT exista urmatoarele metode:
A)Daca prezinta o patina galbuie datorata pastrarii indelungate in folie de PVC (clasoarele vechi...) se scufunda in acetona citeva secunde si apoi se spala cu apa distilata. Puteti folosi si pasta de dinti, dar sa nu contina bicarbonat de potasiu (lasa zgirieturi fine) si nu e recomandat sa folositi nicio periuta.
B)Multe monede antice de argint au o patina frumoasa, cenusie, negricioasa sau spre albastrui. Aceasta ar trebui conservata ca atare, dar totusi moneda trebuie degresata mai inainte prin imbaiere in alcool etilic sau acetona. Piesa poate fi apoi lacuita cu un lac pe baza de plexiglas (plexiglas dizolvat intr-un amestec de acetona si toluen 1:3, pt. 'concentratie' de cca 10% plexi-adica la 100 mL amestec acetona cu toluen folositi cca 10g plexiglas, si daca totusi lacul rezultat e prea viscos mai adaugati solvent). Si lacurile pe baza de nitrati de celuloza sunt potrivite, dar pe termen lung tot plexiglasul e mai bun. Avantajele sunt; reversibilitate foarte buna (lacul este solubil in acetona/amestec acetona-toluen), rezistenta la umiditate si UV, impermeabilitate etc.
C)In ceea ce priveste un reactiv cat mai bun pentru curatat monedele din argint fara patina frumoasa:
-amestecati o jumatate de pahar de nisip cu 10-20 ml acetona, 20-30 ml apa distilata si o jumatate de lingurita de sare de lamaie. Apoi scurgeti tot lichidul si opriti doar nisipul. Acoperiti moneda in nisip si o lasati 24 de ore. (tot o varianta de reactiv acid este si aceasta metoda)
- acidul citric(zeama de lamaie) este acid, nu foarte bun deci, lasa porozitate prea mare daca argintul nu are titlu foarte bun; din cate stiu metoda cu infigerea monedei de argint intr-o lamaie, pentru curatare, era cunoscuta drept "metoda italiana"; sau se pot face mai multe scufundari in seama de lamaie,moneda spalandu-se dupa fiecare scufundare;timpul pe care monedele trebuie sa l petreaca in zeama de lamaie precum si faptul daca zeama trebuie schimbata periodic sau nu difera de la caz la caz; asta pentru ca depinde de solul in care au stat si cat au stat.;oricum, piesa de fata prezentata a stat cam 12 ore. Din cand in cand, la interval de 2-3 ore, s-a frecat piesa intre degete pentru inlaturarea stratului, astfel se poate obtine un anumit grad de curatare, nu o curatare totala. In cazul de fata nu a fost necesara schimbarea lichidului, dar in cazurile in care piesa a avut contact cu altele, de cupru (de ex.) schimbarea este recomandata datorita oxidului de cupru din lichid care poate sa patrunda in piesa daca aceasta este poroasa.
exemple pentru aceasta metoda pot fi vizulaizate la pagina 9 a topicului”Despre CURATAREA MONEDELOR”
- un reactiv alcalin este asa-numitul 'bicarbonat de amoniu' alimentar, care poate da rezultate mai bune decat acidul citric, cu conditia sa-l dizolvati in apa fierbinte (care usureaza convertirea carbamatului de amoniu intr-un reactiv mai eficient) - dupa introducerea monedei de argint solutia va deveni cu atat mai albastra cu cat este mai mult cupru scos din combinatiile sale.
Pentru a obtine o solutie activa este indicat sa dizolvati substanta in apa fierbinte. Faceti o solutie mai diluata pentru arama si un pic mai concentrata pentru argint. Oricum solutia aceasta este mai buna decat acidul citric (sarea de lamaie), pentru indepartarea sarurilor de cupru. Dar tot Na2EDTA mi se pare mai bun pentru argint si aliaje (inclusiv arama argintata). Repet: aceste solutii vor indeparta patina.
Ceea ce am folosit eu mai des si recomand ca fiind mai bun decat acizii sau bazele este sarea disodica a acidului etilendiaminotetraacetic (Na2EDTA sau EDTA pe scurt: http://en.wikipedia.org/wiki/EDTA). Aceasta este un agent de chelatare care actioneaza practic prin capturarea in structura sa a ionilor metalici di- si trivalenti. Dupa cum puteti citi acolo,
Citat:
EDTA forms especially strong complexes with Mn(II), Cu(II), Fe(III), and Co(III).
ceea ce ne indica exact ionii metalici 'atacati' de aceasta substanta. Atentie, in principiu EDTA are afinitate pentru ionii metalici, nu pentru atomii metalici, aceasta inseamnand ca ii va scoate doar din combinatiile lor nu din metalul in sine! Practic s-a observat ca poate ataca si metalul, in conditii mai energice.
Cu EDTA disodic se pot curata anumite tipuri de rugina de pe obiectele din fier, combinatiile cuproase de pe argint, chiar patina nobila de pe bronz poate fi indepartata astfel (ceea ce e de evitat, desigur!). In solutie diluata, merge bine la monede din argint sau arama argintata.
Acest reactiv ar trebui sa se gaseasca in multe laboratoare de chimie, este relativ putin toxic dar desigur trebuie luate precautiile de baza la manipularea lui (nu se inghite, nu se pune in contact cu pielea etc.).
Pentru monedele din FIER exista urmatoarele metode:
A)Rugina se indeparteaza cu acid oxalic 50%. Incercati intai cu o moneda irecuperabila sa determinati exact timpul cat sa stea moneda in acid - e o operatie riscanta - se poate sa apara gauri in suprafata monedei daca sta prea mult!!!. Spalarea se face tot cu apa distilata. Atentie: acidul oxalic ataca emailul si marmura, deci nu il varsati in cada de baie, pe faianta sau alte obiecte sanitare! Folositi manusi!!!
B) O metoda de interventie redusa, moderna si non-toxica(pentu a combate rugina), este reducerea electrochimica fara sursa de curent electric. Practic obiectul se inveleste in staniol (cine n-are marmote sa-si cumpere ) si apoi se introduce in solutie 5% de bicarbonat de sodiu alimentar. Aveti grija ca solutia sa patrunda sub staniol, pana la obiect, care totusi trebuie sa fie strans invelit in staniol (experienta de la ciocolata ajuta mult). Tratamentul poate dura de la cateva zile la cateva saptamani, dar se recomanda examinarea periodica a obiectului. Rezultatul anticipat este modificarea oxi-hidroxizilor de fier (=rugina) cu trecerea catre magnetita stabila, de culoare neagra, suprafete mai netede, mai 'clare' si o stabilizare buna a obiectului. Dupa tratament obiectul trebuie clatit cu apa distilata, uscat foarte bine si in general este foarte recomandata protectia suprafetei cu un lac pe baza de metacrilati (gen Paraloid), intrucat fierul este un metal reactiv.
Conform unor teste mai recente, se pare ca pentru aceasta metoda (numita Curatare galvanica) este mai eficienta folosirea carbonatului de sodiu (Na2CO3- 10-20%), sau chiar a hidroxidului de sodiu (NaOH - 5-10% - ATENTIE, CAUSTIC!), in locul bicarbonatului de sodiu (NaHCO3). Solutia poate fi incalzita pentru accelerarea reactiei. Atentie totusi la concentratii si temperaturi!
-Metoda descrisa mai sus e aplicabila pentru obiecte din fier nu foarte oxidate, si putin clorurate.
Pentru obiecte din fier puternic corodate, se aplica fie metode electrolitice (si aici e o treaba mai complexa) fie tratamente chimice: reducerea cu sulfit alcalin (care are avantajul ca elimina clorurile); atacul acid (cu acid fosforic - cel care exista si in Coca Cola; acid citric - sare de lamaie; acid oxalic etc.); reactivi de complexare (gen EDTA), etc.
Pentru monedele din NICHEL exista urmatoarele metode:
-imbaierea monedelor in Coca-Cola(da,in suc)timp de 2-3-4 zile,ar fi bine sa verificati odata pe zi moneda/monedele; Fiti generosi cu cantitatea de lichid si asezati moneda pe cant, prin evaporare aceasta zeama lasa un depozit destul de aderent ce necesita frecare cu periuta pentru indepartarea depozitului
Imagini gasiti la pagina 6 din topicul „Despre CURATAREA MONEDELOR”
Pentru monedele din CUPRU exista urmatoarele metode:
-patina verde se considera imposibil de scos in totalitate, dar puteti incerca sa o indepartati cu o scobitoare din lemn, si apoi spalare in acetona (nu prea da rezultate, doar daca e o oxidare superficiala)
-cu ocazia "luarii in custodie" a unui lot de 10 monede medievale din arama (cupru)(de fapt 9 din arama si una din metal galben, posibil alama daca nu bronz) a trebuit sa tratez "boala bronzului" aparuta deja la aproape toate aceste piese. 'Verzeala' respectiva apare in zone discontinue pe margine (unde e porozitatea mai mare) si in zonele adancite. Ceilalti produsi de coroziune existenti - si pe care vreau sa ii pastrez - sunt oxizi de cupru, care dau nuante de la brun-inchis tern pana la rosu-roscat, patina care desi nu foarte uniforma totusi e de dorit fata de metalul gol (plus ca aceasta este patina originala a monedelor).
Posesorul anterior a incercat sa faca ceva in privinta 'verzelii', si din cate imi dau seama probabil a introdus una dintre monede in otet sau alt acid, verzeala s-a dus dar s-a schimbat culoarea monedei, de la brun-inchis la brun-galbui deschis. In afara de asta, a uns toate piesele cu o substanta grasa, probabil vaselina sau ulei alimentar.
Pentru inceput am eliminat substanta grasa de pe monede prin imersie in acetona pura; lichidul transparent s-a umplut de mici scame (probabil praf colectat de stratul gras) si uleiul s-a curatat.
Apoi am preparat vreo 2 g de sesquicarbonat de sodiu amestecand cca 1 g de bicarbonat de sodiu (alimentar) cu cca 1 g de carbonat de sodiu (obtinut prin incalzirea bicarbonatului de sodiu intr-o lingurita, la aragaz, pana cand micile cristale translucide capata un aspect prafos, si culoarea alb-opac). Din cantitatea de cca 2 g, am pus cam jumatate in cca 100 mL apa distilata, in care am imersat monedele cu boala bronzului. Am constatat ca dupa cca 3 ore deja solutia capatase o tenta albastruie (de la clorura de cupru).
Peste cca 15 ore am scos monedele din solutie, si am observat ca in "depresiunile" unde exista mai multa depunere verzuie aceasta se transformase intr-o depunere de culoare alba, care s-a luat usor prin periere cu o periuta veche de dinti, cu peri din nylon subtire. Dedesubt arama arata destul de bine, desi pe alocuri cam lucioasa. Totusi aspectul general e cam acelasi, culoarea bruna a monedelor nu s-a modificat perceptibil.
Tratamentul continua pentru ca mai sunt zone poroase cu cloruri verzi.
Dupa ce se duc toate clorurile de cupru, urmeaza clatirea cu apa distilata, eventual fierberea usoara in a.d., urmata de racirea apei (astfel se stimuleaza circulatia apei de clatire in pori), uscarea (eventual cu alcool etilic pur sau cu acetona) si testarea stabilitatii prin mentinerea intr-o "camera umeda" improvizata (am descris undeva pe la inceputul topicului aceasta improvizatie).
Ca o observatie: folosirea sesquicarbonatului de sodiu este recomandata pentru eliminarea clorurilor active din obiecctele de arama/bronz la care se doreste mentinerea produsilor de coroziune stabili (=patina). Concentratia recomandata este de 5%, totusi eu am folosit o concentratie mult mai scazuta, de cca 1%, din prudenta. Durata tratamentului poate fi de la cateva zile (cand cantitatea de cloruri este f. mica, si/sau acestea se afla in zone superficiale, nu in grosimea patinei) la cateva luni (obiecte cu patina groasa), si eficienta tratamentului se evalueaza periodic prin expunerea obiectului la camera umeda, cand eventual clorurile active ramase reapar punctiform sub forma pulberii prafoase verde-deschis (= boala bronzului).
Pentru monedele din ALAMA(aliaje Cu-Zn) exista urmatoarele metode:
-monedele pot fi curatate (si redata stralucirea) folosind otet incalzit in care dizolvati sare de bucatarie, inmuiati o carpa moale in el, frecati usor suprafata monedei aproximativ 20 secunde dupa care spalati din abundenta cu apa distilata (sau apa de ploaie!)
Pentru monedele din BRONZ (aliaje Cu-Sn preciznadu-se principalul element de aliere,de exemplu "bronz de beriliu" sau "bronz de aluminiu".) exista urmatoarele metode:
A)Am tratat 'boala bronzului' - acel praf verde-albicios care apare la monedele de arama/bronz expuse la umezeala - cu oxid de argint. Practic aveti nevoie de:
-solutie de azotat de argint in apa distilata (puteti cere la farmacii, de obicei acolo se vand solutii 1%, pentru uz oftalmologic, aceasta concentratie este suficienta pentru obtinerea oxidului de argint)
-hidroxid de sodiu (soda caustica-ATENTIE la manipulare, folositi manusi de plastic, este puternic coroziva) sau de potasiu
-ceva apa distilata
-alcool etilic (merge si spirt)
In prima etapa faceti o solutie de soda caustica in apa distilata (nu foarte concentrata, cam o lingurita la 100 mL apa e destul), apoi turnati incet aceasta solutie intr-un vas de sticla (de preferat transparent) unde se afla solutia de azotat de argint 1%. Veti obtine un precipitat brun (nu adaugati solutie de soda caustica in exces ca sa nu vi se dizolve acest precipitat!), pe care il filtrati printr-o panza curata, il spalati bine pe acea panza cu apa distilata si il puneti intr-un flacon mic, etans, adaugand si alcool peste el. Puteti folosi mult timp din cantitatea preparata o data.
Cum se trateaza 'boala bronzului' cu oxid de argint: folosind o scobitoare ascutita raclati depozitul sfarimicios, verde-albicios de pe moneda, clatiti cu alcool si apoi cu o spatula adaugati putin oxid de argint (obtinut ca mai sus) exact in locul unde s-a dezvoltat b.b., puneti o picatura/cateva picaturi de alcool peste oxidul de argint si apoi introduceti moneda intr-o 'camera umeda' (se poate improviza dintr-un pahar sau un borcan intors cu fundul in sus, punand acolo un capacel cu un tampon inmuiat in apa, pt.mentinerea umiditatii). Reactia chimica (care dureaza cateva ore) va duce la transformarea oxidului de argint in clorura si alte saruri, in acest fel eliminandu-se b.b. de pe moneda. Daca apar alte zone cu b.b., aplicati procedeul in zonele respective pana cand in nici o zona nu mai apare 'inflorirea' verde. 'Camera umeda' este utila si pentru relevarea stabilitatii unei monede din aliaj de arama in timp, deoarece umezeala activeaza clorurile. Dupa tratament si stabilizare clatiti bine piesa in alcool etilic concentrat, lasati-o sa se usuce si aplicati un strat de lac pe baza de plexiglas si/sau puneti-o intr-un cartonas/plic special.
B) Se poate folosesi pulberea de zinc in locul oxidului de argint, exact in modul descris la punctul A). Aparent rezultatele sunt mai bune si mai durabile: zincul formeaza pe locul punctelor de boala bronzului o combinatie complexa care protejeaza ulterior metalul.
-daca in urma metodei de la punctul B) in locul punctelor verzi apar niste pete maronii-negre se poate Incerca imersia in apa distilata o zi sa vedeti daca se estompeaza sau tamponare/frecare cu un betisor cu vata in capat, tot inmuiat in apa distilata sau alcool;se poate poate incerca si imbaierea in bicarbonat de amoniu pentru a indeparta punctele negre daca acestea apar ca in exemplul de mai jos(cel de la pagina 3 mai exact);apoi moneda ar trebui deshidratata cu acetona sau alcool cat mai pure.[rezultatul curatarii cu pulbere de zinc se poate vedea la pagina 3 de la topicul”despre CURATAREA MONEDELOR”]
Reactiile chimice propriu-zise de la "boala bronzului" pot fi mai complexe, dar in esenta treaba sta cam asa:
Etapa I: 2 CuCl + H2O = 2 HCl + Cu2O
(clorurile de cupru prezente in anumite zone din invelisul de produsi de coroziune, din pori etc. sunt hidrolizate - in prezenta apei, provenita din aerul umed etc. - cu eliberare de acid clorhidric)
Etapa II: 2 HCl + 2 Cu = 2 CuCl + H2
(acidul clorhidric ataca cuprul metalic, cu formare de clorura cuprica, care reintra in reactia din Etapa I; aceasta face ca reactia sa se auto-intretina, in prezenta umiditatii; aceasta umiditate poate fi inclusiv cea reziduala, din porii unei monede insuficient uscate si lacuite apoi).
Tratamentele de stabilizare au ca scop eliminarea clorurilor, care astfel nu mai intra in Etapa I si se intrerupe lantul. Atat Zn cat si Ag2O sunt "avide" de clor, de aceea reactioneaza foarte usor cu clorura cuprica, dand compusi inerti si eventual generand un strat protector.
C) La cele mai multe monede moderne (bronz) este suficienta spalarea cu sapun si periuta de dinti(nu sunt sigur dar cred ca poate lasa niste mici zgarieturi,deci ramane la latitudinea fiecaruia daca sa o foloseasca sau nu). In cazul in care exista oxizi pe suprafete mari, moneda se lasa in apa distilata perioade lungi de timp (cu schimbarea apei la cca 3 zile) si se perie din cand in cand (la schimbarea apei) cu sapun. Daca exista suficienta rabdare (poate dura si 1-2 luni de zile) se obtine cam tot ce se poate obtine din moneda. Apa distilata este avida de minerale si incet-incet "trage" aceste minerale din corpul monedei. Patina odata indepartata (prin foilosire de metode dure sau prafuri de curatat abrazive) este ireversibila. Nici un produs din lume n-o va mai reda pe cea originala, si cunoscatorii stiu sa deosebeasca o patina relala de una falsa.
-trebuie sa aveti apa distilata si rabdare. Intre doua reprize de scufundare (3-4 zile/repriza) o periere cu periuta de dinti si sapun. AR putea dura cateva saptamani dar in acest fel nu se deterioreaza nimic.
Sfaturi generale:
1) E bine ca metodele prezentate sa le testati prima oara pe monede irecuperabile ca sa vedeti rezultatele
2) Mizeria de pe monede poate fi indepartata cu rezultate bune si cu o guma de sters
3) In principiu ar fi recomandate doar apa si sapunul
4) NU folositi periuta de dinti pentru a curata monedele din argint;aceasta lasa niste mici zgarieturi nu foarte greu de observat cu o lupa,lucru care duce la scaderea valoriimonedelor
5) ATENTIE, pasta de dinti contine particule fine pe baza de dioxid de siliciu, un micro-abraziv eficient (mai dur ca sticla) care va produce o 'panza' de zgarieturi fine pe suprafata monedei frecate cu asa ceva. Pasta de dinti mai ieftina contine alumina, de asemenea abraziva. Chiar si frecarea cu periuta de dinti, fara pasta, lasa urme pe monedele de argint!! Daca dv.nu le vedeti cu ochiul liber, nu inseamna ca ele nu exista, iar la o marire chiar si de 10x apar in toata grozavia lor.
6) Atrag atentia catre manipularea corecta a monedelor, mai ales a celor de argint, care trebuie tinute de muchie, daca nu sunt protejate cu vreun lac special sau manevrate cu manusi (ideal ar fi sa se foloseasca manusi din bumbac nealbit cu clor). Transpiratia lasa urme urate pe monedele de argint, practic raman amprentele degetelor, negre si inestetice. Daca totusi s-au pus buricele degetelor pe moneda (si inca n-au aparut amprentele) se recomanda sa clatiti piesa in acetona sau alcool cat mai pure, dupa care o puneti intr-un cartonas cu fereastra circulara transparenta ('coin holder' din carton auto-adeziv, cu fereastra din material plastic transparent pe baza de acrilati) sau in pliculete cu unul/doua buzunare din material plastic inert ('safety flips', dar preferati-le pe cele mai rigide/mai casante, au mai putin plastifiant si ataca mult mai putin monedele). Evitati clasoarele ieftine si proaste din PVC plastifiat, contin clor care ataca metalul (de pilda monedele din alama de 1 ban etc. se inverzesc). Nu folositi 'safety flips' la monede proof, chiar si acestea elimina in timp compusi care afecteaza sensibil suprafata monedelor (cu atat mai acut daca exista si expunere la soare).
7) Atentie! Umezeala si combinatiile chimice din aerul locuintelor dauneaza in general monedelor, in special celor din argint. Practic piesele se inchid la culoare, capata 'curcubee' etc. Pe cat posibil se recomanda pastrarea lor in cutii metalice etanse, in care s-au introdus saculeti cu silicagel (granule bleu cand sunt uscate, devin roz cand au absorbit umezeala; se pot usca iarasi prin incalzire lenta la o sursa de caldura adecvata). Din strainatate se mai pot procura substante speciale care introduse in incinta inchisa in care sunt monedele (cutie, sertar inchis) le pastreaza nealterate un anumit timp, anuland efectele mediului.
Daca pastrati monedele in pliculete de hartie (inca metoda standard la muzeele romanesti), trebuie sa stiti ca in timp hartia se degradeaza, rezultand compusi acizi si/sau sulfurosi care reactioneaza cu suprafata metalica a monedei, daca aceasta nu este protejata cu lac. Folositi doar hartie de foarte buna calitate la confectionarea pliculetelor, dar mai bine in locul acesteia utilizati acele pungute auto-sigilante din polietilena (se folosesc pentru piese electronice, nasturi si alte obiecte mici). 9) Ultrasunetele sunt eficiente pentru indepartarea 'crustelor' si a depunerilor relativ putin aderente de pe monedele vechi, in speta de pe cele antice dar si medievale (gasite in pamant, deci). La monedele moderne aplicarea este foarte limitata, as zice. Principiul e probabil cunoscut de toata lumea: ultrasunetele creeaza presiuni mari/unde de soc, localizate si pe suprafete foarte mici, ducand la desprinderea crustelor. Moneda trebuyie sa aiba un corp metalic bun, de preferat fara fisuri, ca sa nu crape mai mult. Un prieten foloseste asa ceva, si mi-a zis ca aparatele comerciale speciale pt. curatarea monedelor sunt putin eficiente, avand putere relativ mica. El a incercat si cu un aparat stomatologic, si rezultatul a fost mai vizibil (deci tratament mai dur, ar cam trebui evitat!).
Oricum, ideea este ca ultrasunetele pot afecta inclusiv patina nobila a monedelor, daca sunt aplicate un interval prea lung. Sunt utile pentru cantitati mari de monede antice necuratate, ca un tratament preliminar inainte de o curatare individuala (de preferat mecanica) a monedelor.
10)Toate monedele pot fi lacuite,nu doar cele din argint,dar ca o regula generala, inainte de lacuire monedele trebuie sa fie inerte/stabilizate, adica fara puncte de coroziune/boala bronzului care pot evolua in timp; fara umiditate adsorbita/absorbita in stratul de suprafata, in pori etc.; fara grasimi sau alte impuritati de natura organica pe suprafata lor (la argint apar amprente negre in timp)- deci nu se ating direct cu buricele degetelor dupa degresare. Se prefera adesea in laboratoarele de conservare/restaurare uscarea prin imersie in etanol sau acetona anhidre, pure (calitate analitica - deci nu ceea ce gasim in magazine), care asigura si un anumit grad de degresare. Abia dupa ce ne asiguram ca aceste conditii sunt indeplinite, monedele pot fi lacuite
In principiu sunt destul de bune si lacurile pe baza de nitroceluloza (lacul de unghii are celuloid - derivat de nitroceluloza plastifiat cu camfor, plus alte adaosuri, la urgenta merge dar vedeti lista de mai sus!).
Mult mai bune sunt lacurile pe baza de metacrilati - materiale plastice gen Plexiglas. Exista chiar un polimer special din familia metacrilatilor, numit Paraloid, a carui varianta Paraloid B72 (dizolvat in acetona) este ideala pentru acoperiri de metale (dar si pentru hartie, carton, lemn etc., cu precautiile de rigoare legate de cerneluri, vopsele etc.), si chiar ca adeziv, pentru lipiri inerte si rezistente in timp - si, mai ales, reversibile. Puteti cauta Paraloid B72 la magazinele cu consumabile pentru pictura, se prezinta sub forma unor granule de plastic transparent. Daca puteti si gasiti, luati si acetona anhidra pentru a dizolva complet plasticul.
Ca solutie alternativa accesibila eu am mai folosit Plexiglasul dizolvat in acetona (aceasta cat mai pura posibil, merge si cea din comert, dizolvantul pt. lac de unghii, desi chiar si cea mai curata are apa si s-ar putea sa nu dizolve bine Plexiglasul), eventual in acetona amestecata cu toluen in proportie 3:1 (desi toluenul e de evitat fiind toxic). Daca e Plexi imbatranit (galbui - de ex. provenit din parbrize vechi) se va dizolva greu, posibil incomplet. De preferat este cel cat mai alb, care nu a fost expus la soare (radiatiile UV accelereaza imbatranirea multor polimeri).
Lacuirea peste petele de ''boala bronzului'' poate duce la distrugerea piesei. Nu faceti decat sa izolati de exterior zonele respective, clorul continua sa manance din metal, sub stratul de lac. Nici monedele insuficient uscate nu se lacuiesc.
11)Pentru monedele de argint ce contin „pete verzi” puteti sa le scufundati in acetona si apoi spalati din abundenta cu apa distilata sau de ploaie. Nu frecati. Acetona ar trebui sa curete instant urmele de PVC. Monedele nu se vor mai inverzi daca le tineti in clasor ce nu contine PVC. Leuchtturm e foarte bun